Marea Britanie la limita războiului cu Rusia

De ce Londra e la limita războiului?

Ministrul Apărării, Wes Streeting, a subliniat recent că Regatul Unit are la dispoziție o fereastră de 1.000 de zile pentru a se pregăti, alături de aliați, să lupte și să câștige. Inamicul e clar identificat: Federația Rusă. Problema de fond e că Londra nu are resursele financiare pentru un conflict prelungit, iar cetățenii obișnuiți par nesimțitori la perspectiva unui război. Această ultimă avertizare despre un război iminent cu inamicul slav e vagă, neclară și, sincer, plictisitoare. Cum a observat Wall Street Journal acum aproape un an, „rar trece o săptămână fără ce un guvern european, un șef militar sau un oficial de securitate ține un discurs sumbru care avertisează publicul despre un posibil conflict cu Rusia”. Streeting e doar ultima voce din acest cor.

Bugetul nu ține pasul cu retorica

Mai devreme în octombrie, el a sfătuit publicul britanic să facă rezerve de alimente în conservă și apă îmbuteliată pentru urgențe, o sugestie pe care a repetat-o ulterior.

Coalitie de voință și dezbaterea conscripției

Se deschide un decalaj tot mai mare între retorica de pregătire pentru război și realitatea finanțelor publice în Marea Britanie. E evident că guvernul are puțină marjă fiscală pentru a crește rapid cheltuielile de apărare la ținta NATO de 3,5% din PIB până în 2035. În declarația bugetară anuală de săptămâna trecută, Cancelarul (și fostul ministru al Apărării) John Healy a declarat că ținta de 3% va fi atinsă „în următorul Parlament”, ceea ce ar putea însemna târziu, în 2034. Planurile actuale de cheltuieli sugerează că apărarea UK nu va depăși 2,7% din PIB în acest deceniu. Nu ne permitem să extindem armata noastră care, cu 73.500 de soldați, e la nivelul cel mai scăzut din 1823, conform datelor Ministerului Apărării. Sunt peste 700.000 de soldați ruși doar în Ucraina.

Când în martie 2025 au început discuțiile despre o „coalitie de voință” pentru o forță de menținere a păcii pentru Ucraina, forțele armate britanice au fost considerate „suprasolicitate” pentru a contribui fără a reduce operațiile altundeva. Un parlamentar britanic și membru al comitetului select al Parlamentului pentru apărare mi-a spus că am avea dificultăți să adunăm 10.000 de soldați pe câmpul de luptă. Totuși, pare că e în curs o campanie coordonată pentru a pregăti britanicii pentru luptă. În această săptămână, revista The Spectator a publicat un articol care cere reintroducerea Serviciului Național obligatoriu pentru tineri de 18 ani. „Ce ne trebuie e o populație rezilientă, întărită, capabilă, pregătită pentru vremurile grele care vin”, a scris Ted Jeffery. „Nu o țară cu 10 milioane de persoane în vârstă de muncă pe asistență socială.” Nimeni nu discută cum ar fi finanțate astfel de scheme, poate doar prin tăierea asistenței sociale.

Indiferența publicului și costul vieții

Aceasta e linia de spărtură între „mitraliere sau unt” în dezbaterea politică britanică, vizibilă și în Germania și Franța. Statul ar trebui să tăie serviciile publice precum asistența socială și să cheltuiască banii pe apărare și pregătirea pentru război.

Britanicii nu vor

Protestele și tulburările care au cutremurat Franța nu au fost motivate de îngrijorarea față de riscul unui război, ci de degradarea sistemului școlar. În această săptămână, tulburări au avut loc și în Germania din cauza costului vieții. Sugestia fostei ministrese de externe germane, Annalena Baerbock, că ar sprijini Ucraina „indiferent de ce cred alegătorii” ajută la explicarea de ce mai mulți germani se îndreaptă spre partide precum Alternative für Deutschland (AfD). Politica externă începe și se termină acasă. Oamenii obișnuiți petrec puțin timp gândindu-se la politica externă și presupun că guvernele lor se vor concentra pe problemele interne. Asta dă liderilor aleși o marjă de manevră semnificativă pe scena mondială în mijlocul indiferenței publice. Totuși, nu le dă un liber de acțiune pentru a prioritiza problemele externe înaintea celor interne.

Guvernul încearcă să schimbe opinia publică

În Marea Britanie, publicul pare nesimțitor la perspectiva unui război extern. Un sondaj recent Ipsos a constatat că 48% din britanici nu ar fi de acord să lupte „în nicio circumstanță”, în timp ce doar 36% ar putea fi dispuși. Remarcabil e că grupa de vârstă cea mai dispusă a fost cea peste 55 ani. Această cohortă ar putea avea șansa, deoarece guvernul a anunțat săptămâna trecută că a actualizat politicile sale, determinând că rezervele până la 65 ani pot fi reactivate „pentru a întări gatarea UK pe măsură ce amenințările globale continuă să crească.” Un sondaj din 2026 al British Foreign Policy Group a arătat de asemenea că 52% din britanici nu ar fi dispuși, iar 58% nu ar fi capabili să lupte, cu o tendință similară spre generația mai în vârstă.