Habitatul contează mai mult decât clima pentru fauna finlandeză

De ce habitatul domină climatul?

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Helsinki arată că tipul de mediu în care trăiesc animalele explică mai bine distribuția și abundența lor decât factorii climatici. Descoperirea are implicații majore pentru combaterea pierderii biodiversității.

Emy Guilbault, autoarea principală a lucrării publicate în Nature Communications, subliniază că habitatul a avut un rol distinct pentru fluturi, păsări și mamifere mici, în timp ce pentru mamiferele mari și moliile influența climatică și cea a mediului a fost echilibrată.

Analiza a cuprins douăzeci de ani și a urmărit 503 specii terestre pe întreg teritoriul Finlandei, din toate zonele climatice. Au fost procesate peste trei milioane de observații cu metode statistice avansate.

Ce arată două decenii de date?

Rezultatele dezvăluie o clară diviziune: clima prezice cel mai bine variațiile anuale ale comunităților de specii și diferențele dintre regiunile mari, cum ar fi nordul și sudul țării.

Pentru a conserva fauna specifică acestor zone, este esențial să luptăm împotriva schimbărilor climatice.

La nivel local și regional, importanța habitatului crește semnificativ.

Cum modelează trăsăturile funcționale sensibilitatea?

Pădurile găzduiesc comunități de specii diferite față de zonele agricole sau umede. Când mediul se modifică, speciile dispar. Astfel, deciziile privind utilizarea terenului influențează direct prezența și distribuția animalelor.

Cercetătorii au investigat și cum caracteristicile biologice ale speciilor influențează rezultatele. Dimensiunea corpului, ritmul de reproducere și gradul de specializare determină dacă clima sau habitatul este factorul dominant.

În aproape toate grupurile taxonomice, speciile cu cicluri de reproducere lente sunt mai sensibile la climă decât cele cu cicluri rapide. Pentru mamiferele mici, care preferă habitate sau surse de hrană specifice, dependența de climă este ridicată. În schimb, mamiferele mari, mai puțin specializate, depind mai mult de habitat.

Ce înseamnă pentru strategia de conservare?

Pentru păsări, fluturi și molii, dimensiunea corpului sau specializarea nu au influențat factorul dominant.

Autorii susțin că declinul biodiversității în Finlanda nu poate fi atribuit exclusiv schimbărilor climatice.

În multe cazuri, utilizarea terenului are un impact chiar mai decisiv asupra speciilor, mai ales la nivel local și regional.

Există speranță la nivel local?

În același timp, clima și habitatul nu pot fi separate complet, deoarece împreună vor modela starea comunităților de specii în deceniile următoare, explică Guilbault. Ambele factori au efecte combinate semnificative, iar speciile trebuie să se adapteze simultan la clima în schimbare și la degradarea habitatului.

Profesorul Jarno Vanhatalo accentuează că protejarea biodiversității presupune concentrararea eforturilor pe conservarea și refacerea habitatelor rămase. Menținerea diversității de medii ajută speciile să facă față schimbărilor climatice. Intervențiile de conservare trebuie să țină cont de caracteristicile speciilor, de diferențele regionale și de variațiile temporale. Cercetătorii găsesc un motiv de optimism în faptul că gestionarea terenului și protecția habitatelor pot fi abordate mai eficient la nivel local decât lupta globală împotriva schimbărilor climatice.

Instrumentele cele mai puternice pentru a proteja speciile finlandeze se află în mâinile noastre.