O nouă planetă pitică în sistemul solar? Descoperirea care l-a făcut pe un cercetător să creadă că are un bug

Eroare de calcul sau o lume nouă?

Un cercetător care analizează datele colectate de Observatorul Rubin a identificat un candidat serios pentru titlul de a șasea planetă pitică a sistemului nostru solar.

Instrumentul, administrat de Fundația Națională de Știință din SUA și Departamentul de Energie, este amplasat pe un vârf izolat din Chile și dispune de camera LSST de 3.200 de megapixeli, intrată oficial în funcțiune în iunie 2026.

Potrivit unui anunț recent, Matthew Holman, membru al echipei Rubin Operations de la Centrul de Astrofizică Harvard & Smithsonian, a utilizat un algoritm de căutare dezvoltat împreună cu colegul său Kevin Napier pentru a analiza datele capturate chiar înainte de startul oficial al operațiunilor. Codul creat de cei doi este proiectat să scaneze miliarde de detecții de obiecte în mișcare, comparându-le pentru a identifica punctele care aparțin aceluiași corp ceresc.

Pe 13 octombrie, software-ul a semnalat un obiect atât de strălucitor și de îndepărtat, încât dimensiunile sale par a fi neobișnuit de mari. „Prima mea reacție a fost o neîncredere amestecată cu entuziasm”, a mărturisit Holman.

„Astfel de obiecte sunt extrem de rare, așa că am început imediat să verific dacă nu cumva eu sau codul am făcut vreo greșeală”.

Alți astrofizicieni s-au alăturat rapid efortului de verificare, cercetând arhivele și găsind date relevante care se întindeau pe o perioadă de zece ani. După ce toate calculele au fost confirmate, Centrul Planetelor Minore a revizuit lucrarea și a anunțat oficial descoperirea obiectului botezat 2026 ED138. Datele publicate despre orbita sa indică o distanță de aproximativ 46 de unități astronomice (UA) față de Soare. Pentru context, o unitate astronomică reprezintă distanța de la Pământ la Soare, în timp ce Pluto se află la o medie de 40 UA.

Cea mai mică planetă pitică descoperită?

Observatorul Rubin a confirmat că 2026 ED138 este un candidat solid pentru certificarea ca planetă pitică.

Conform definiției Uniunii Astronomice Internaționale, o planetă pitică este un obiect care orbitează Soarele și este suficient de masiv pentru a avea o formă aproape sferică, dar care nu și-a „curățat” vecinătatea orbitală de alte resturi cosmice.

Spre deosebire de planetele clasice, acestea călătoresc prin spațiu alături de numeroase alte obiecte înghețate, fără a le domina gravitațional.

Cercetătorii estimează că ED138 are un diametru cuprins între 600 și 1.500 de kilometri. Dacă se va confirma limita inferioară, aceasta va deveni cea mai mică planetă pitică observată vreodată.

În schimb, dacă dimensiunea reală tinde spre limita superioară, obiectul ar fi mai mic decât Pluto, Eris sau Haumea, dar ar depăși în mărime Makemake și Ceres.

Motivul pentru care ED138 a rămas ascunsă până acum este poziția sa pe cer, foarte aproape de planul Calei Lactee. Identificarea ei a fost o provocare imensă, cercetătorii fiind nevoiți să o distingă din lumina difuză a miliardelor de stele de fundal. Performanța a fost posibilă doar datorită monitorizării continue a cerului austral de către Observatorul Rubin și a algoritmilor ultra-performanți capabili să filtreze miliarde de puncte luminoase pentru a găsi „acul în carul cu fân”.